După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală la 5 aprilie 2009, conform cărora Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut pentru a treia oară consecutiv majoritatea în Parlament, pe rețelele de socializare apăruse mesaje prin care s-a declarat ziua de 6 aprilie drept „Ziua Națională de Doliu” și au chemat pe cei interesați să se adune pentru a aprinde lumânări în acest sens.
Vestea despre demonstrație s-a răspândit rapid prin mesaje text și pe Internet, prin intermediul serviciilor de mesageriei instantanee și a rețelelor sociale, adunând zeci de mii de participanți.
Ulterior, la manifestație s-au alăturat și liderii principalelor formațiuni de opoziție, care s-au solidarizat cu protestatarii.
Liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Între timp, unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat. Manifestanții au pătruns în Președinție forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat, mobilier și computerele Aparatului Președintelui.
În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți purtau steaguri românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.
Totodată, președintele de atunci, Vladimir Voronin acuza organizatorii de tentativă de lovitură de stat.
Proteste de solidaritate față de manifestanții din Chișinău au avut loc în Cimișlia, Bălți, Ungheni, în schimb în unele orașe (mai ales în regiunea autonomă Găgăuzia) au fost condamnate acțiunile protestatarilor din 7 aprilie.
În România au avut loc proteste în semn de solidaritate cu manifestanții din Republica Moldova în orașele București, Iași, Timișoara, Cluj Napoca, Brașov, Constanța, Suceava, Galați, Hunedoara, Valea Jiului și altele. Manifestații au avut loc și în fața ambasadei Republicii Moldova din Washington, precum și în Boston și Londra în Regatul Unit.
În scurt timp de la violențele din 7 aprilie 2009, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas HAMMARBERG și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) au efectuat vizite în Republica Moldova. Aceștia au recomandat autorităților Republicii Moldova luarea unor acțiuni hotărâte, care să asigure principiul de „zero toleranță” față de relele tratamente prin sistemul de justiție penală și să îmbunătățească investigarea relelor tratamente. S-a mai recomandat realizarea unor schimbări sistemice în activitatea poliției și transferul izolatoarelor de detenție a poliției în subordinea ministerului justiției.
La 20 octombrie 2009 Parlamentul a decis constituirea Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 și la 8 iulie 2010 a aprobat raportul Comisiei de anchetă.
După acele evenimente, au urmat alegeri parlamentare anticipate, în 29 iulie 2009, scrutin care a adus la putere Alianța pentru Integrare Europeană formată din Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal și Alianța Moldova Noastră.
După 14 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise. Un singur polițist, fugar și căutat de Interpol, a fost condamnat la închisoare, iar pe rolul instanțelor naționale se mai află un singur dosar în care este implicat un factor de decizie din acea perioadă.
Totodată, la 25 noiembrie 2021, procurorul general interimar de atunci, Dumitru Robu, a dispus redeschiderea dosarului „7 aprilie” în urma unor declarații făcute la Jurnal.TV. Instrumentarea dosarului a fost încredințată Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS).
Boris Sprîncean a declarat la emisiunea „Secretele Puterii” de la Jurnal TV că în casa controversatului om de afaceri Adrian Nichifor, care acum este condamnat la 17 ani pentru omor, a văzut circa 14 lunete și 10 pistoale. Nașul său, Nichifor, i-ar fi povestit că acestea au fost instalate pe clădiri și erau fixate pe manifestanți în timpul protestelor din aprilie 2009. Boris Sprîncean susținea că acest lucru nu ar fi fost posibil fără implicarea lui Vladimir Plahotniuc.
