„Se observă că, conform unuia dintre scenarii, ei vor încerca să-l declare acolo «președintele Ucrainei»”, menționează sursa.
Informațiile primite indică posibila pregătire de către Kremlin a unui fel de operațiune sau acțiune de informare cu privire la întoarcerea ex-președintelui Ianukovici în Ucraina sau publicarea unui apel în numele său către poporul ucrainean în viitorul apropiat.
Menționăm că anterior, Marea Britanie a acuzat Kremlinul că vrea să instaleze un lider pro-rus la conducerea Ucrainei, spunând că serviciile de informații rusești au contactat politicieni ucraineni ca parte a planului pentru o ofensivă militară. Potrivit Londrei, unul dintre numele luate în considerare de Rusia este Evgheni Muraev, lucru negat de Moscova.
Amintim că, un tribunal din Kiev l-a condamnat joi pe fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici la 13 ani de închisoare pentru „înaltă trădare”, la finalul unui proces desfăşurat în absenţa celui acuzat.
Viktor Ianukovici a fost președintele Ucrainei în perioada 2010 - 2014. Anterior, acesta a fost primul ministru al Ucrainei de trei ori.
De asemenea, a fost guvernator al provinciei Donețk. Ianukovici a candidat la alegerile prezidențiale din Ucraina de pe 21 noiembrie 2004, de pe o poziție pro-Rusia. Pe 24 noiembrie, după al doilea tur de scrutin, Parlamentul Ucrainei l-a declarat oficial învingător al alegerilor pe Viktor Ianukovici. El a primit 49,61% din voturi, față de 46,61% ale lui Viktor Iușcenko, candidatul opoziție prooccidentale. Iușcenko nu a recunoscut totuși rezultatul. Curtea Supremă de Justiție a Ucrainei a suspendat rezultatele alegerilor prezidențiale până ce un apel contra victoriei prim-ministrului Viktor Ianukovici a fost examinat. În urma unui al treilea tur de scrutin impulsionat de Revoluția oranj, Ianukovici a pierdut acele alegeri în fața contracandidatului său, Viktor Iușcenko.
Șase ani mai târziu, Ianukovici a fost ales în funcția de președinte al Ucrainei în 2010, după un tur doi de scrutin extrem de disputat în fața unei alte figuri proeminente ale Revoluției oranj, Iulia Timoșenko.
