„Cu mare tristețe vă informăm despre decesul lui Jimmy în seara zilei de 6 iulie. Familia apreciază revărsarea de dragoste și condoleanțe sincere și vă cere să continuați să îi respectați intimitatea în aceste momente dificile”, potrivit unei postări pe contul oficial de Twitter al actorului.
Născut în Bronx, el este cel mai bine cunoscut pentru rolul său ca Santino Sonny Corleone în The Godfather - Nașul, dar a jucat și în Misery, Elf și Mickey Blue Eyes.
Notoriu pentru un stil de viață care i-a c reat mai multe probleme, Caan a avut Hollywood-ul la picioare în anii 1970 și la începutul anilor 80, înainte de a renunța brusc la actorie, din cauza a ceea ce actorul a descris ca fiind o „perioadă destul de înfricoșătoare”, în care a dispărut din vizorul publicului, înainte de a-și proiecta o revenire la sfârșitul anilor 1980, când a câștigat noi aprecieri pentru filme precum Misery, The Yards și Elf, scrie The Guardian și DC News.
Caan s-a născut în 1940 în Bronx, New York City, fiind fiul unui măcelar cușer. Dornic să nu-și urmeze tatăl în comerțul cu carne, Caan și-a propus inițial o carieră de fotbalist, dar s-a interesat de actorie după ce a studiat la Universitatea Hofstra din statul New York – unde l-a cunoscut pe viitorul colaborator Francis Ford Coppola. Caan s-a înscris apoi la Neighborhood Playhouse School of the Theatre; primul său merit important de actorie a fost un rol mic în producția de pe Broadway din 1961 „Blood, Sweat și Stanley Poole”, o piesă din al doilea război mondial de William Goldman și fratele său James.
După o serie de apariții minore în filme și TV, Caan a obținut statutul de actor principal, în 1965, în drama lui Howard Hawks, „Red Line 7000”, după care a urmat un rol alături de John Wayne și Robert Mitchum în westernul „El Dorado” al lui Hawks, din 1966.
Caan a fost distribuit de Robert Altman, pe atunci puțin apreciat, în filmul spațial Countdown din 1967, dar prima sa asociere semnificativă cu noul val de la Hollywood (din acea perioadă) a venit o dată cu filmul din 1969 „The Rain People”, regizat de Coppola, în care Caan a jucat rolul unui unui fost jucător important de fotbal, din cadrul unui colegiu, care face autostopul.
După ce a jucat rolul principal într-o adaptare dezamăgitoare din 1970 a celebrului roman al lui John Updike, „Rabbit, Run”, Caan a atins faima cu „The Godfather”, al lui Coppola.
Caan a fost audiat inițial pentru rolul lui Michael Corleone, care a mers în cele din urmă la Al Pacino. Caan a fost favorizat de directorii studioului, dar după ce Coppola a insistat asupra lui Pacino, lui Caan i s-a dat un alt rol, fratele mai mare al lui Corleone, Sonny. Caan a primit singura sa nominalizare la Oscar, pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Caan a fost căsătorit de patru ori: între 1961 și 1966 cu Dee Jay Mathis, cu Sheila Marie Ryan din 1975-76, cu Ingrid Hajek din 1990-94 și cu Linda Stokes din 1995 până în 2017. A avut cinci copii, dintre care unul, Scott, l-a urmat în actorie, apărând în Gone in 60 Seconds, Ocean's Eleven și Hawaii Five-0 reboot.
