Cunoscută oficial sub numele de 30 Doradus, această regiune a spațiului este caracterizată prin filamentele sale prăfuite care seamănă cu picioarele unui păianjen păros și a fost de mult timp o ţintă pentru oamenii de ştiinţă care studiază procesul de formare a stelelor. Imaginile captate de Webb dezvăluie noi detalii, inclusiv mii de stele tinere până acum invizibile pentru telescoapele anterioare.
FOTO: În această imagine de mozaic care se întinde pe o lungime de 340 de ani lumină, Camera în infraroșu (NIRCam) a telescopului Webb afișează regiunea de formare a stelelor Nebuloasei Tarantula într-o nouă lumină, incluzând zeci de mii de stele tinere nevăzute până acum, care au fost învăluite anterior în praf cosmic. Regiunea cea mai activă pare să strălucească cu stele tinere masive, de culoare albastru pal.
Sursa: NASA/Webb ERO Production Team
Astronomii au concentrat trei dintre instrumentele cu infraroșu de înaltă rezoluție ale telescopului Webb pe Tarantula, care găzduiește cele mai fierbinți și mai masive stele cunoscute.
În centrul imaginii realizate de instrumentul NIRCam, care operează în infraroşu apropiat, se află un grup de stele albastre tinere foarte strălucitoare.
Un alt instrument, NIRSpec, i-a permis să distingă o stea care tocmai iese din zona sa de praf, menţinând în acelaşi timp un nor în jurul ei - o etapă a formării sale care nu ar fi putut fi observată fără abilităţile incredibile ale lui James Webb. Cercetătorii de până acum credeau că această stea era de fapt mai în vârstă şi într-un stadiu mai avansat.
Regiunea capătă un aspect diferit atunci când este privită în lungimile de undă în infraroșu mai lungi detectate de Instrumentul de infraroșu mediu (MIRI). Stelele fierbinți se estompează, iar gazul rece și praful strălucesc, notează NASA.
FOTO: La lungimile de undă mai mari ale luminii captate de Instrumentul Mid-Infrared (MIRI), Webb se concentrează asupra zonei din jurul clusterului central de stele și dezvăluie o vedere foarte diferită a Nebuloasei Tarantula. În această lumină, tinerele stele fierbinți se estompează în strălucire, iar gazul strălucitor și praful ies în față. Hidrocarburile abundente luminează suprafețele norilor de praf, reprezentați în albastru și violet. Sursa: NASA/Webb ERO Production Team
Unul dintre motivele pentru care nebuloasa Tarantula este interesantă pentru astronomi este că are un tip de compoziție chimică similară cu regiunile în care stele s-au format când cosmosul avea doar câteva miliarde de ani, când crearea stelelor era la apogeu.
Regiunile de formare a stelelor din galaxia noastră Calea Lactee nu produc stele la aceeași viteză ca nebuloasa Tarantula și au o compoziție chimică diferită. Acest lucru face ca Tarantula să fie cel mai apropiat (adică, cel mai ușor de văzut în detaliu) exemplu de ceea ce se întâmpla în univers.
Procesul de formare a stelelor încă ascunde multe mistere, în ciuda miilor de ani de studiere a stelelo, însă Webb a început deja să dezvăluie un univers nemaivăzut până acum și abia începe să rescrie povestea creației stelare, mai scrie NASA.
Operațional din iulie 2022, James Webb este cel mai puternic telescop spațial construit vreodată, astronomii fiind încrezători că va anunța o nouă eră a descoperirilor.
