„A murit actorul, a murit tata... Dumnezeu să îl ţină în dreapta Sa!!”, a scris ea, pe Facebook.
„Acum, târziu în noapte, sau prea devreme în acest început trist de zi, am aflat cu mare mâhnire de plecarea ta, dragul meu artist de excepţie, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastră până în ultima zi a vieţii tale şi mi-e greu să cred ca te-am pierdut…”, a scris şi Florin Piersic, pe pagina sa de socializare.
Constantin Codrescu, actor, regizor, scenograf, s-a născut la 5 septembrie 1931, la Huşi, judeţul Vaslui, scrie Agerpres.
A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1951, remarcându-se încă de atunci ca unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale. Excelent profesor, a îndrumat generaţii de studenţi în cadrul învăţământului artistic superior, la IATC Bucureşti, la Institutul de teatru din Târgu Mureş (1976 - 1989), iar după 1989 la Universitatea Ecologică Bucureşti şi Universitatea „Spiru Haret.”
Actor de mare profunzime, cu o voce caldă, inconfundabilă, are o carieră prolifică în teatru şi film. A creat roluri de o tipologie variată, din dramaturgia naţională şi universală, pe mai multe scene ale ţării, printre care Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Mic.
A dovedit şi o reală vocaţie de animator în teatrele al căror director a fost - Teatrul Municipal „Maria Filotti” din Brăila şi Teatrul din Sfântu Gheorghe sau ca regizor-instructor al teatrelor de amatori, scrie sursa citată.
A interpretat numeroase roluri şi la teatrul radiofonic.
În film a debutat cu rolul din „Nepoţii gornistului” (regia Dinu Negreanu, 1953) şi a continuat cu „Răsare soarele” (1954), de acelaşi regizor, apoi cu rolul Ghiţă din „La Moara cu noroc”, filmul lui Victor Iliu selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1957.
Filmografia sa mai include titluri precum „De-aş fi Arap Alb” (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), „Răscoala” (regia Mircea Mureşan, 1965), „Mihai Viteazul” (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), „Haiducii lui Şapte cai” (regia Dinu Cocea, 1970), „Zestrea domniţei Ralu” (regia Dinu Cocea, 1971), „Bietul Ioanide”(regia Dan Piţa, 1979), „Capcana mercenarilor” (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), seria „Pistruiatul” („Evadatul”, „Ascunzişul”, „Insurecţia” - regia Francisc Munteanu, 1986), „Martori dispăruţi” (regia Dan Mironescu, 1988), „'Lacrima cerului” (regia Adrian Istrătescu Lener,1989), „Terente - regele bălţilor” (regia Andrei Blaier, 1995), „Trenul vieţii” (regia Radu Mihăileanu, 1998), „Magnatul” (regia Şerban Marinescu, 2004).
În 2009 Constantin Codrescu şi-a lansat un roman autobiografic, în două volume - „Pribeag prin viaţa mea”.
La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a VII-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru Întreaga Activitate.
