Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori români, fiind considerat poetul naţional. Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate ca fiind pe 15 ianuarie 1850, în Botoșani, deşi informaţiile privind acest subiect variază.
Eminovici Mihai era cel de-al șaptelea din cei unsprezece copii ai unui mic boier, Gheorghe Eminovici, și ai Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu.
A debutat literar în 1866, în revista Familia a lui Iosif Vulcan, iar, convins de acesta, Eminovici a devenit Mihai Eminescu și sub acest nume a trăit și a scris literatură și a lucrat ca jurnalist.
Din 1866 şi până în 1869, a călătorit prin Transilvania până în București, prilej cu care a cunoscut realitatea românească, cu oameni şi obiceiuri.
În 1867, s-a angajat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior devenind sufleor și copist la Teatrul Național din Bucureşti, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale. Cu această trupă a mers în turnee, continuând să publice poezie şi proză şi să facă traduceri. În 1968 începea proiectul de roman „Geniu Pustiu”.
Studiile de la Viena şi Berlin și cum a cunoscut-o pe Veronica Micle
Între 1869 și 1872 a fost student la Viena, mai precis „auditor extraordinar” la facultățile de filosofie și drept. Aici se va împrieteni cu Ioan Slavici şi o va cunoaște pe Veronica Micle. Totodată, a început să colaboreze la publicaţia Convorbiri literare. Între anii 1872 și 1874 a fost student „extraordinar” la filosofie, la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul Junimea, dar nu s-a prezentat la examene.
În septembrie 1874 era numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, iar Eminescu preda și logică, la Institutul academic, în locul lui A. D. Xenopol.
În 1875, rămas fără slujbă, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la Curierul de lași, unde numeroase rubrici erau realizate de el fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii, unde l-a introdus și pe Ion Creangă. Tot în această perioadă s-a îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877, era invitat să intre în redacția ziarului Timpul, iar Eminescu a părăsit Iașiul și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei. În 1880 era redactor-șef al publicației. Din această perioadă datează unele dintre marile lui poeme, precum „Scrisorile” şi „Luceafărul”.
Pe 6 august 1879 a murit Ștefan Micle, iar văduva acestuia, Veronica, a venit la București, şi-au făcut planuri de căsătorie, la care poetul a renunţat în anul următor.
În ianuarie 1883, Eminescu a fost internat pentru o vreme în spital, cu diagnosticul de manie „acută”, starea sănătăţii lui fiind precară de foarte mulţi ani. Potrivit mai multor specialişti, printre care şi criticului Nicolae Manolescu, Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna anului 1883, Eminescu era trimis la un sanatoriu din Viena. În primăvara anului următor, Eminescu s-a întors la Iaşi, dar în noiembrie era internat în Spitalul Sfântul Spiridon din oraş.
Moartea ui Mihai Eminescu și opera literară
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor din București, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate și episoade de revenire a bolii.
În 1948 era ales, post-mortem, membru al Academiei Române.
Creația literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, impresionantă, cuprinzând de la poezie la traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Aparţinând unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influențată şi de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar şi de teoriile lui Arthur Schopenhauer şi Immanuel Kant.
Ca un element insolit, potrivit World Records Academy, „Luceafărul” lui Mihai Eminescu este cel mai lung poem de dragoste. „Poemul poate fi simplu descris (pentru generaţia YouTube de astăzi...) drept o combinaţie între „Pe aripile vântului/ Gone with the Wind” (dramă romantică), „Star Trek” (conţine divertisment SF) şi "Love Story" (poemul este unul dintre cele mai romantice şi se încheie cu o dramă) - toate amestecate, ceea ce înseamnă că este un poem romantic, dar şi unul modern, al mileniului al treilea”, notează cei de la WRA.
15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale în Republica Moldova
Ziua Națională a Culturii este marcată în țara noastră din 2012 și are drept scop de a promova cultura, arta, și efortul academic. În acest sens, Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, a venit cu un mesaj .
„Dragi prieteni,
Stimați oameni de cultură,
Aș vrea să încep acest mesaj cu o urare: să avem un an care să ne fie cu Pace, cu vise împlinite și cu bucurii.
Sărbătorim astăzi Ziua Națională a Culturii, în ziua de naștere a marelui nostru poet Mihai Eminescu. O unire frumoasă a acestor două sărbători chiar la început de an este un omagiu adus memoriei celui mai mare poet național, și propune ca temă de reflecție rolul pe care cultura îl are în păstrarea și cultivarea identității noastre naționale.
Îmi amintesc cum era această zi cu un an în urmă, când trăiam vremuri pline de speranță după 2 ani grei de pandemie, care au dat peste cap activitatea instituțiilor de cultură și i-a pus în situație grea pe artiști. Ne întorceam în sălile de spectacole și concerte, ne pregăteam să participâm la festivaluri, târguri și expoziții. Făceam planuri pentru dezvoltarea culturii noastre naționale.
Nimeni nu bănuia însă că în foarte scurt timp vom fi zguduiți de drama unui război care va face ravagii în țara vecină și care va naște o nouă mare criză socio-economică în întreaga Europă.
Dragi prieteni, nu sunt sigur că în acel sfârșiit de februarie, când eram speriați și derutați, ne-am propus să rezistăm prin cultură. Dar empatia, dorința de a ajuta, de a supraviețui și de a crea ne-a condus spre unitate.
Bibliotecile au devenit centre de suport pentru refugiați, pentru copiii refugiați, dar și pentru oamenii din localități care încearcau să facă față noilor tehnologii în condițiile crizei energetice. Sălile de spectacole și concerte au dăruit clipe scurte de bucurie celor care și-au pierdut casele, familiile și liniștea. Artiștii au demonstrat rolul esențial al culturii în promovarea mesajului păcii.
În pofida condițiilor grele, în acest an am reușit să finanțăm noi spectacole care s-au jucat cu sălile pline, să susținem mult mai multe evenimente și proiecte culturale, să aducem pe scenele moldovenești tot mai mulți artiști renumiți din diasporă, care au bucurat publicul alături de artiștii din Moldova.
În acest an, cinematografia națională a făcut un salt impresionant în direcția reconfirmării valorii sale, aducând cel mai mare număr de spectatori în sălile de cinema la un film autohton, dar și, cucerind publicul și criticii la festivalurile internaționale de film.
Artiștii independenți au putut crește calitatea dar și numărul proiectelor, beneficiind de o susținere a statului de unu șu jumatate ori mai mare decât în anii precedenți.
Tot din dorința de unitate, într-o lume care se află în continuă mișcare, facem tot ce putem ca să depozităm în memoria colectivă și să transmitem prin moștenire valoriile culturale din trecut. E greu să naști creații noi dacă nu ai primit prin educație ceea ce au lăsat generații de „ai tăi”. Arta cămășii cu altiță, element de identitate națională pe ambele maluri ale Prutului, a dăruit una din cele mai mari bucurii din acest an, fiind inclusă la 1 decembrie în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Este rezultatul unei munci meticuloase a celor două echipe de experți de la Chișinău și București, a tuturor celor care au promovat portul național, dar în primul rând a celor care au păstrat și au transmis în comunități largi arta cămășii cu altiță.
Protejând și dezvoltând valorile spirituale naționale, avem sarcina să nu uităm de tendințele actuale ale umanității. Adică, păstrând trecutul, trebuie să privim în viitor.
De aceea, anul acesta ne-am implicat în elaborarea și susținerea programului național de dezvoltare al industriilor creative „Moldova Creativă”, program care va permite tinerilor să-și dezvolte și să-și valorifice creativitatea aici, acasă, fără a fi impuși de condiții economice să caute un viitor mai sigur în altă parte.
Anul acesta începem să descoperim trecutul cu instrumente din viitor.
Programul Muzeele Viitorului e gândit astfel încât artiștii digitali să formeze echipe mixte cu muzeele din R. Moldova, pentru a câștiga inimile generațiilor noi.
După 2 ani de pandemie, s-a redeschis salonul internațional de carte Bookfest, care a pus la dispoziția iubitorilor de carte peste 30 000 de volume în limba română. Și pentru a celebra cartea, din acest an vom sărbători pe 14 februarie Ziua Lecturii.
Altă mare bucurie a acestui an este lansarea programului național „Voucher cultural”. Peste 45 000 de tineri care au împlinit varsta de 18 ani pot beneficia de câte 1000 de lei pentru a merge la teatru, film sau concert, sau pentru a-și cumpăra cărți.
Dragi prieteni,
Ziua Națională a Culturii este un moment în care privim la ceea ce s-a făcut dar și laceea ce avem de realizat. Dorința mea cea mare este să reușim în anul ce urmează să întreprindem pași la nivel de politici publice și să implementăm acțiuni concrete, pentru a crește valorile culturale în țară, dar și să îmbunătățim condiția omului de cultură în Republica Moldova. Și împreună să schimbăm accentele în materie de educație moral-spirituală a neamului.
La mulți ani!
La mulți ani, dragi oameni de cultură!”.
