Potrivit legii în cauză, începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabilește vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbați, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează până la atingerea vârstei de 63 de ani.
Tot din 1 iulie, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie.
În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani.
CSM susține că prevederile contestate au diminuat în mod semnificativ garanțiile sociale ale judecătorilor. Restrângerea garanțiilor materiale și sociale ale judecătorilor reprezintă o ingerință în independența și în inamovibilitatea judecătorilor, prevăzută de articolul 116 din Constituție.
Consiliul Superior al Magistraturii menționează că, potrivit standardelor internaționale cu privire la rolul magistraților, condițiile de muncă, salarizarea, pensia şi vârsta de pensionare li se stabilesc ținându-se cont de rolul şi locul justiției în statul de drept, de responsabilitatea, de complexitatea şi riscurile funcției, de incompatibilitățile şi interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.
De asemenea, autorul sesizării consideră că prevederile contestate încalcă principiile securității juridice și al stabilității raporturilor juridice. În viziunea autorului sesizării, judecătorii în exercițiu aveau o așteptare legitimă să obțină dreptul de pensionare în condițiile de până la modificarea articolului 32 prin Legea nr. 222 din 4 decembrie 2020. Prevederile contestate în partea privind majorarea vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare sunt contrare prevederilor constituționale. Astfel a fost diminuat nivelul de protecție socială a judecătorului dobândit anterior modificărilor în discuție.
CSM menționează că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 6, 22, 46, 54, 74, 116 și 121 din Constituție.
În urma examinării, Curtea observă că formula de calcul al pensiei (55% din salariul său mediu lunar care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală, se mărește cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar) este identică cu cea prevăzută de articolul 32 alin. (1) până la modificările introduse de Legea nr. 222 din 4 decembrie 2020. Astfel, Curtea constată că prin adoptarea Legii nr. 222 din 4 decembrie 2020 caracterul special al pensiei pentru judecători a fost menținut.
Cu privire la cuantumul pensiei de 55% cu posibilitatea de a fi mărită până la 80% din salariul mediu lunar al unui judecător, Curtea reține că acesta nu este disproporționat de mic față de salariul judecătorului și nu poate crea dificultăți legate de subzistență, dar este apt să le ofere judecătorilor după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 25 din 27 iulie 2017, § 54). Prin urmare, nu este afectată independența judecătorului.
„Sub acest aspect, pe lângă considerentele menționate mai sus (a se vedea §§ 38-40), Curtea mai observă că legislatorul a modificat vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcția de judecător, stabilind o creștere treptată a acestora. Curtea reține că aceste condiții de pensionare nu ating pragul de gravitate care ar face incident principiul independenței judecătorului. Prin urmare, Curtea notează că articolul 116 alineatele (1) și (7) din Constituție nu este incident în prezenta cauză”, se arată în decizia Curții Constituționale.
În baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
„Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității prevederilor articolului 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legii nr. 222 din 4 decembrie 2020), depusă de Consiliul Superior al Magistraturii”, spune decizia CC.
Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Întreaga decizie a Înaltei Curți:
