CtEDO: A fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Statul, obligat să achite ex-premierului Vlad Filat 7.500 de euro, cu titlu de prejudiciu moral

31 ianuarie 2023, 12:17 Justiție 105
Vlad Filat.  Sursa: IPN/Dan Guțu

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) obligă statul Republica Moldova să-i achite suma de 7,500 de euro, cu titlu de prejudiciu moral, fostului prim-ministru Vlad Filat. Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție, dreptul la un proces echitabil, în dosarul în care Filat a fost condamnat la 9 ani de închisoare pentru trafic de influență și luare de mită în baza unui denunț al omului de afaceri controversat Ilan Şor, figurant în dosarul fraudei bancare.

La 15 octombrie 2015, Parlamentul i-a ridicat lui Vlad Filat imunitatea parlamentară pentru suspiciunea de luare de mită și trafic de influență. În aceeași zi, Filat a fost arestat.

La etapa judiciară, instanța de fond și instanța de apel au admis, în pofida dezacordului reclamantului, cererea procurorului de a petrece ședințele cu ușile închise, motivându-se pentru a evita prejudicierea urmăririi penale într-un alt dosar al reclamantului, separat de cel pendinte, care a vizat alte acuzații de luare de mită și trafic de influență, în legătură cu fraude masive în sistemul bancar din Republica Moldova. Judecătorii au subliniat că anumiți martori din prezenta cauză urmau să fie audiați și în cadrul procedurii celeilalte și că procesele-verbale ale cauzei pendinte și ale cauzei separate conțin sau ar putea conține în viitor informații și probe care ar trebui protejate în interesul justiţiei.

Totodată, instanţa de fond a acceptat audierea a paisprezece martori ai apărării dintr-o listă de treizeci sugerată de reclamant. Întrucât unii dintre acești martori nu s-au prezentat, instanța le-a expediat citații în repetate rânduri. Ulterior, instanța a respins demersul reclamantului de a-i judece forțat. Până la urmă, doar șapte martori ai apărării s-au prezentat în fața primei instanțe și a instanței de apel. Totodată, au fost audiați douăzeci și opt de martori ai acuzării.

Procesul judiciar s-a încheiat cu decizia definitivă a Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017. În special, Curtea a declarat inadmisibile recursurile depuse de părți și a confirmat condamnarea reclamantului la nouă ani de închisoare pentru corupție pasivă și trafic de influență. Judecătorii și-au întemeiat condamnarea pe declarațiile unui cunoscut om de afaceri, Ilan Șor, care declarase că l-a mituit pe reclamant, pe declarațiile altor apropiați ai lui Ilan Șor, precum și pe probe scrise.

Invocând articolul 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa audierilor publice în cauza sa penală. Invocând articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, el a susținut, de asemenea, că instanțele naționale nu au luat măsuri eficiente pentru a asigura prezența martorilor apărării și că echitatea generală a procesului său penal a fost afectată.

În speță, Curtea a luat în considerare faptul că urmărirea penală separată, pentru care audierile s-au desfășurat cu ușile închise în cadrul prezentului proces, a vizat frauda masivă care a subminat sistemul bancar moldovenesc. De asemenea, ea nu a putut exclude faptul că de a face publice anumite mărturii, probe sau informații ar putea periclita buna desfășurare a acestei anchete și că ar putea exista un interes legitim în păstrarea confidențialității acestora pe parcursul procedurii urmate în prezenta cauză. Cu toate acestea, Curtea a reiterat că judecătorii naționali au trebuit să limiteze excluderea publicului din proces la ceea ce era strict necesar pentru atingerea obiectivului urmărit, adică interesele justiției. Ea a subliniat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ținut audieri cu ușile închise pe tot parcursul procesului penal al reclamantului. Aceste autorități au motivat însă această decizie într-un mod destul de general, fără a oferi măcar câteva indicații cu privire la mărturia și alte informații a căror confidențialitate trebuia păstrată și fără a demonstra că aceste elemente sunt relevante și esențiale și pentru prezenta cauză. cât despre urmărirea penală separată.

De asemenea, Curtea a reținut că judecătorii naționali au invocat necesitatea păstrării confidențialității probelor viitoare. În această privință, ea a reiterat că posibilitatea teoretică ca informațiile confidențiale să fie examinate la un moment dat al procedurii nu poate justifica menținerea publicului deoparte pe întreaga durată a procedurii (pentru comparație Kartoyev și alții, citați mai sus, § 59). Curtea a observat că autoritățile naționale nu au avut în vedere luarea de măsuri pentru limitarea efectelor lipsei de publicitate, de exemplu prin limitarea accesului doar la mărturiile și informațiile în litigiu și/sau prin ținerea anumitor audieri numai cu ușile închise.

În lumina celor de mai sus și chiar presupunând că au fost respectate celelalte drepturi la apărare (pentru comparație Kilin împotriva Rusiei, nr. 10271/12, §§ 111-12, 11 mai 2021), Curtea a considerat că nu s-a dovedit că excluderea publicului din procesul penal al reclamantului în fața instanței de fond și a instanței de apel era strict necesară în circumstanțele cauzei. În plus, ea a reținut că Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat numai asupra admisibilității recursurilor depuse de părți, fără ai fi audiat, și că această instanță nu a remediat în niciun caz lipsa de publicitate a procedurii în fața instanțelor inferioare (pentru comparație Izmestiev împotriva Rusiei, nr.74141/10, § 94, 27 august 2019, și Kartoyev și alții, citată mai sus, § 62).

Curtea a concluzionat că a avut loc violarea Arrticolului 6 § 1 din Convenție, dreptul la un proces echitabil.

Ea a considerat că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și fondul plângerii întemeiate pe articolul 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție referitoare la presupusa imposibilitate de a se prezenta la audierea martorilor apărării (a se vedea, în special, Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României [GC], nr.47848/08, § 156, CEDO 2014, și K.I. împotriva Franței, nr.5560/ 19, § 149, 15 aprilie, 2021).

Curtea a acordat reclamantului suma de 7,500 de euro cu titlu de prejudiciu moral.


Pe 15 octombrie 2015 Vlad Filat a fost lipsit de imunitate și reținut sub acuzația de trafic de influență și luare de mită în baza unui denunț al omului de afaceri Ilan Şor, figurant în dosarul fraudei bancare de 1 miliard de dolari.

În iunie 2016, fostul premier a fost condamnat la 9 ani de închisoare. Filat nu și-a recunoscut vina, susținând că ar fi victima răfuielii oligarhului Vlad Plahotniuc, care controla politic justiția și organele Procuraturii.

Vlad Filat a fost eliberat condiționat din detenție înainte de termen pe 3 decembrie 2019.

Pe 7 decembrie 2021, CtEDO a publicat o hotărâre prin care a constatat că nu a existat o violare a prezumției nevinovăției în cadrul procedurilor de ridicare a imunității parlamentare în privința lui Vlad Filat în ședința Legislativului din 15 octombrie 2015.

Alina
publicat de:
Alina Frunza
Vorbim pe față, nu? Ne pasă de fața ta, în măsura în care nu dorim să-ți pice (fața, decât de la chestii pozitive). Și așa cum prea multă față nu strică, atunci când vorbim de Facebook, te invităm să ne urmărești și pe pagina noastră de Facebook, pentru a rămâne cu fața curată, știi?
 

Discuțiile Replica Media