Mihai Cimpoi s-a născut în 1942, în comuna Larga, județul Hotin, în prezent raionul Briceni. În 1965 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. A fost redactor la editurile „Cartea Moldovenească” și „Literatura Artistică”, secretar literar la Teatrul Național "M. Eminescu" și la Teatrul Poetic „A. Mateevici”.
În 1974 este acuzat de naţionalism, blamat de autoritățile comuniste, refuzându-i-se orice activitate publică. În 1987 este ales în mod democratic secretar al Comitetului de conducere, iar în 1991 - președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, funcție în care s-a aflat până în 2010. De asemenea, este președinte al Asociației Oamenilor de Creație din R. Moldova. A participat activ la procesul de renaștere națională din Basarabia.
Mihai Cimpoi a fost deputat al poporului din URSS (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În paralel, exercită funcția de șef al Secției de literatură clasică la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Moldovei, obține doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei” (conducător - Eugen Simion). Din 1989 a predat un curs special despre Eminescu la Universitatea de Stat din Moldova şi din 1999 - la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.
Este membru de onoare al Academiei Române (din 1991), membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992), director de onoare al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” (1999), editor-coordonator al revistei „Mihai Eminescu” (din 2001, buletin, serie nouă), editor-coordonator şi director al revistei literare „Viaţa Basarabiei”.
Publică, din anii ’60, recenzii, studii critice în săptămânalul „Cultura” şi revista „Nistru”, impunând în gândirea critică o direcție nouă eseistico-literară. Mihai Cimpoi a semnat peste 70 de volume, inclusiv „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, „Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic”, „Spre un nou Eminescu”, „Căderea în sus a Luceafărului”, „Narcis şi Hyperion”, „Plânsul Demiurgului” ş.a. A contribuit la instalarea busturilor marilor scriitori români pe Aleea Clasicilor din Chișinău.
Academicianul Mihai Cimpoi a fost distins cu titlul Maestru al Literaturii (1992), Premiul de Stat (1994), ”Ordinul Republicii” (1996), cu medalia jubiliară „Mihai Eminescu” (România, 2000), cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Comandor (2014), cu „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Cavaler al României etc. Este Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Tiraspol, Bălţi și Chișinău (R. Moldova), Oradea, Alba Iulia (România), Om Emerit al Republicii Moldova (2013). În 2012 i s-a conferit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Chișinău.
Ion Druță s-a născut în 1928 în satul Horodiște, județul Soroca, în prezent raionul Dondușeni. A absolvit Școala de silvicultură (1946) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul „M. Gorki” din Moscova (1957).
Debutează editorial cu volumul „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste de dragoste” (1954). Operele sale, adunate în opt volume - "Frunze de dor", "Balade din câmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărânii în pământ", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. - fac parte din fondul de aur al literaturii naţionale contemporane.
În 1969 se stabilește la Moscova, scriind în limbile română şi rusă.
Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului.
În 1967 Ion Druţă scrie piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" și romanul "Balade din câmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătății noastre"). În același an este distins cu Premiul de Stat al RSS Moldovenești. În 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1992 - membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A fost inclus în lista celor zece scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).
În august 2008 lui Ion Druţă i-a fost acordat Premiul de Stat pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. În septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, l-a decorat pe Ion Druță în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional.
